Natura ne surprinde
”Va inceta, oare, vreodata, Natura sa ne surprinda cu minunile ei? Probabil ca nu, de vreme ce a avut la dispozitie aproape cinci miliarde de ani pentru a se intrupa in splendori unice si inca nu a sistat procesul. Minunile naturale ale Terrei sunt aproape nenumarate, dar ne vom opri, de aceasta data, asupra cate unei singure maretii geologice a fiecaruia dintre cele sapte continente ale planetei.
Parcul National Arches se afla in apropierea oraselului Moab, din Utah, in vestul Statelor Unite ale Americii. Locul este recunoscut national si international, mai ales prin regiunea denumita Gradina Diavolului, gratie unui numar impresionant de arcade din piatra si gresie, formate prin eroziune. Unele dintre aceste bolte dispar, prin erodare, pana la surpare, dar mereu unele noi se formeaza pentru a le lua locul.
Numarul de arcade cunoscute si vizitate este estimat intre 900 si 2.000, iar cele mai inalte se ridica pana la 88 de metri in aerul uscat al desertului din Utah. Parcul ocupa o suprafata de 309 kilometri patrati, regiunea fiind declarata "monument natural" in 1929 si "parc national" in 1971. Scobite, progresiv si constant, de nisipul purtat de vant si de rarele furtuni desertice, de-a lungul miilor si zecilor de mii de ani, arcadele sunt o marturie, perena si schimbatoare in statornicia ei, a dimensiunii geologice in plina miscare a Terrei.
Desertul de Sare, Bolivia, America de Sud
Atunci cand Neil Armstrong si Buzz Aldrin au devenit primii oameni care paseau pe Luna, la 20 iulie 1969, una dintre primele privelisti pe care ochii lor le-au intalnit privind in urma catre Pamant, a fost pustiul Salar De Uyuni. Pe masura ce Pamantul se rotea, cei doi au fost probabil captivati de un petec intins de culoare alba de-a lungul partii inferioare a Americii de Sud, pe care l-au considerat initial o zona glaciara. Era, de fapt, desertul bolivian Salar De Uyuni, putin cunoscut, dar intins pe o suprafata de aproximativ 8.000 kilometri patrati, acoperita de cactusi, lagune cu apa de ploaie si mai ales de zece miliarde de tone de sare. De atunci, campul de sare a ramas un colt in mare parte uitat, al unuia dintre cele mai izolate si inaccesibile platouri ale lumii; o destinatie a drumetilor ratacitori catre granita chiliana, aflata la mare departare de capitala Boliviei, La Paz.
Este o panorama unica, suprarealista, un camp alb si gol care se intainde nemarginit. In timpul sezonului ploios, o impresionanta iluzie optica are loc, atunci cand apa care se formeaza pe suprafata sarii reflecta exact ca o oglinda cerul. Nimeni nu locuieste in inima acestui desert. In primul rand, nu exista vegetatie, iar sarea otraveste orice picatura de apa de la suprafata sa. De-a lungul platoului nu exista niciun semn de industrie sau dezvoltare, numai spre margini siruri sporadice de colibe maronii, ale caror camarute adapostesc familii indigene sarace, cu pielea arsa de soare, ce traiesc aici de generatii. Totusi, la liziera platoului de sare, guvernul bolivian da cu lentoare forma unei fabrici. Este vorba despre o mina al carei obiectiv consta in extragerea pretiosului lichid de sub crusta de sare. Atunci cand este scos pentru prima oara din sol, lichidul seamana cu noroiul. Insa dupa ce este lasat sub soarele desertului, apa se evapora, lasand in urma o baie de mineral galbui, ce poate fi usor confundat cu uleiul gros de masline: este vorba despre litiu, cel mai usor dintre toate metalele de pe Pamant si puterea ascunsa in spatele noi noastre vieti tehnologizate.
Ochiul Saharei, Mauritania, Africa
Cunoscuta si sub denumirea de Structura Richat, aceasta bizara formatiune circulara, asemenatoare unui glob ocular, din tinuturile vestice ale Saharei, a fost nestiuta la scara larga pana ce astronautii, aflati pe orbita planetei, nu au cercetat in amanunt ceea ce parea sa fie un ochi urias care ii urmarea de pe Pamant. Considerata la inceput craterul unui meteorit, formatiunea cu un diametru de 50 de kilometri ar putea sa nu fie altceva decat un afloriment stancos produs prin eroziune, sau un dom vulcanic, un artefact geologic situat in mijlocul desertului Maur Adrar.
Cele mai noi misiuni spatiale il folosesc ca pe un punct topografic, entuziastii aventurieri cu masini de teren il considera "locul lor de joaca", iar cercetatorii dezbat inca pe marginea originilor sale. Teoria impactului cu un meteorit nu explica aplatizarea podelei "craterului", asadar acceptata la scara larga ramane explicatia eroziunii, care ar fi "decojit" gradual straturile de roca, creand actuala forma asemanatoare cu cea a interiorului unei cepe. In mod total surprinzator, exista chiar si un soi de complex, un hotel in mijlocul Structurii Richat. Nimic luxos, dar adecvat turistilor si calatorilor nepretentiosi care ajung prin pustiul Saharei vestice.
Poarta spre Iad, Namaskaro, Islanda, Europa
Islanda abunda in miracole geografice imense. Trecatoarea Namaskaro, situata in nordul Lacului Myvatn, cu cea mai fierbinte apa termala a tarii, este una dintre ele. Traversand Muntele Namafjall, la o altitudine de 410 metri, aceasta trecatoare gazduieste un urias crater vulcanic, populat de izvoare de aburi vierbinti, denumite Hverarond sau Hverir. Tot aici se pot admira un numar de furnale cu fum vulcanic, "piscine" de noroi si vulcani noroisi, toate parand a fierbe cu o energie nesecata. Namaskaro si-a castigat notorietatea mai ales datorita izvoarelor de noroi sulfuros, denumite solfatare, si a izvoarelor de abur, denumite furnale.
Desi cu greu se poate gasi un izvor de apa pura, potabila, in acest frumos sit geotermal islandez, frumusetea si coloritul mineralelor sfideaza orice comparatie. Dimensiunea gigantica a craterelor de noroi socheaza, iar parcare, cazare si masa pot fi gasite in cadrul amenajarilor din apropiatul Grytubakki. Un alt amanunt ce impresioneaza la Namaskaro este lipsa totala de vegetatie. Este o trasatura logica a locului, dar impresioneaza. Emisiile constante de fum si sulf au facut solul de aici steril si acid, nepotrivit intretinerii vreunei forme de flora sau fauna. Nu trebuie neglijat potentialul nociv al acestor substante nici asupra oamenilor. Se recomanda chiar protejarea fetei si a nasului cu o masca sau cu o esarfa si atentie sporita la mers. Ironic, daca ne gandim la numele sau "racoros", Islanda este una dintre cele mai active tari din punct de vedere vulcanic. Unul dintre cele mai puternice si intise evenimente vulcanice din istoria modenra, cea de-a 1783-a eruptie a sistemului vulcanic Laki a provocat moartea prin infometare a pana la 25% din populatia Islandei si a condus la pierderea celei mai mari parti din vietatile salbatice ale tarii.
Pestera Reed Flute, Guilin, China, Asia
Are o vechime de peste 180 de milioane de ani si a fost descoperita in urma cu mai bine de 1.000 de ani. Amplasata la cinci kilometri nord-vest de orasul Guilin, Pestera Reed Flute sau Palatul de Arta Naturala este o caverna stralucitoare si viu colorata, marcata in aproape toate itinerariile de calatorie. Pestera si-a primit numele de la stuful crud ce ii creste la intrare, din care oamenii obisnuiau sa confectioneze flaute si fluiere. In interiorul acestei pesteri erodate de apa se dezvaluie lumea spectaculoasa a unei varietati uriase de stalactite, pilastri din calcar si formatiuni stancoase create prin depozitarea sarii din acidul carbonic.
Inundata de lumini colorate artificiale, minunea geologica redeschisa vizitelor publicului din 1962, isi ofera spectacolul fantastic in multe variatiuni pe parcursul celor 240 de metri pe care ii parcurge prin subteran. Vizitarea pesterii dureaza aproximativ o ora. Si, conform obiceiului chinezesc, fiecare formatiune de aici are o legenda sau un nume poetic, cum ar fi Palatul de Cristal, Pagoda Dragonului, Padurea Virgina, Floarea si Muntele de Fructe. Povestea din spatele fiecarei denumiri este mereu una fascinanta. Palatul de Cristal al Regelui Dragon este una dintre cele mai voluminoase incaperi ale pesterii, ce poate suporta pana la 1.000 de persoane si care a fost folosita ca adapost impotriva raidurilor aeriene din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Pe peretii interiori sunt gravate aproximativ 70 de inscriptii despre care se spune ca ar fi povesti de calatorie si poeme ale Dinastiei Tang, care a transformat la vremea sa pestera intr-un loc de pelerinaj. S-a construit, special, in jurul pesterii, un parc cu pavilioane elegante, cu helesteuri si poduri, plante si gradini.
Bijuteriile Diavolului, Australia
In geneza aborigenilor australieni, Sarpele Curcubeu a modelat pamantul si apoi s-a retras intr-un punct din estul regiunii Kimberleys, unde curcubeul se ingemaneaza cu solul, si si-a depus ouale. Acestea s-au fosilizat si au devenit ceea ce nativii denumesc Karlukarlu, iar restul omenirii cunoaste sub denumirea de Bijuteriile Diavolului. Datorita acestei legende, Rezervatia Bijuteriile Diavolului are o semnificatie spirituala si reprezinta un sit sacru pentru bastinasi.
Concret, denumirea desemneaza o colectie de pietre uriase, rotunjite si cu tenta rosiatica, aflate in regiunea Tennant Creek a Teritoriul Nordic australian. Este vorba despre roci din granit, de origine vulcanica, erodate cu timpul in forma si formatiunea in care se afla astazi. Vantul, apa, temperatura si lumina solara, toate conspira la erodare si, ocazional, chiar despica masivele ovoide care stau, individual sau in grupuri de-a lungul uriasei vai.Unele pietre au diametre de pana la sapte metri si toate sunt vechi de aproximativ 1,7 miliarde de ani. Rezervatia Bijuteriilor Diavolului acopera o suprafata de 1828 de hectare.
Turnurile de gheata de pe Muntele Erebus, Antarctica
Sute de turnuri din gheata stau semete pe varfurile de pana la 3810 m altitudine ale Muntelui Erebus, din Antarctica. Vulcanul permanent activ este poate singurul loc al continentului inghetat unde focul si gheata se intalnesc, se amesteca si creeaza ceva unic, care mosteneste din trasaturile ambilor parinti. Turnurile pot fi inalte de pana la 20 de metri si par aproape vii atunci cand pufaie valuri de aburi si fum spre cerul Polului Sud.
O parte din aburul vulcanic ingheata pe partea interioara a furnalelor, inaltandu-le si marindu-le. Daca turnurile de gheata din Antarctica par desprinse din alta lume, ei bine, comparatia este foarte nimerita, deoarece structuri similare exista pe lunile lui Marte, Jupiter, Saturn si Neptun. Desigur, acelea nu au pinguini sau ceva asemenea lor care sa supravietuiasca in timp ce asista la fantasticul spectacol.”
Autor: Alexandru Safta
natura, geografie, foto frumoase, minunile lumii, 7 minuni, imagini, cautare imagini, images, paysages, pictures, wallpapers, pictures and images
Autor: Alexandru Safta
natura, geografie, foto frumoase, minunile lumii, 7 minuni, imagini, cautare imagini, images, paysages, pictures, wallpapers, pictures and images
