In organismul nostru exista
in medie cca 300mg aluminiu. Este putin absorbabil, dar la variatii importante
ale pH-ului, solubilitatea creste foarte
mult. Este folosit in:
- tratarea apei in scop potabil;
- in industria alimentara la fabricarea aditivilor (fosfati de Al si Na). Fabricantii de produse alimentare sau de aditivi folosesc aluminiul pentru proprietatile sale deosebite care-l fac de neinlocuit;
- in industria farmaceutica ca element antiacid (stabilizator-Atentie! Peste 300 produse farmaceutice contin aluminiu).
Efectele excesului de aluminiu asupra sanatatii oamenilor au fost
evidentiate in anii’70, in urma epidemiei de encefalopatii, care a afectat
indeosebi pe cei cu insuficiente renale. S-a aflat atunci ca aluminiu in doze
mari este neurotoxic.
Cu acest prilej s-a dovedit ca, in cursul sedintelor de dializa, aluminiul
continut in apa de dializa trecea direct in plasma sanguina in proportii de 200
micrograme/litru (de 20 de ori superioare celei normale), la care se adauga si
cel administrat pentru tratarea suprasaturarii cu fosfor a sangelui. Toate
acestea provocau, prin acumulare in creier encefalopatii.
Aportul zilnic de aluminiu provenit din alimente se ridica la aproximativ 8
miligrame.
Doza toxica este de 1mg/kgc/zi; doza toxica pentru un sugar este de 1mg
Al/zi! Dar atentie la aluminiul provenit din medicamente si produse cosmetice!
Surse de aluminiu:
- pestele are in piele, ficat si muschii albi (exemplarele mai mici), cantitati
mari de aluminiu (pana la 54mg/kg);
- apa de baut tratata pentru a fi potabila (prin apa de la robinet, introducem
in organism cam 5% din ingestia zilnica). Limita exceptional admisa este de 0, 20mg/l.
In etapa de decantare se foloseste
sulfat de aluminiu (cantitatea recomandata este de 100mg/l dar deseori ajunge
la 600mg/l);
- alimente preparate sau pastrate in vase de aluminiu. Foarte interesanta
este relatarea unui medic veterinar care manifesta o serie de simptome, la care
medicii nu gaseau tratament. O simpla observatie i-a adus vindecarea. Intr-o zi
el a pus la fiert lapte pentru catelul sau intr-o oala de aluminiu. Dar catelul
a refuzat laptele. Plecand de la aceasta observatie, nu a mai gatit in oale de
aluminiu si simptomele sale au disparut.
- produsele lactate, semipreparatele, deserturile, bauturile, din cauza
aditivilor alimentari cu aluminiu: E 555 (silicatul de aluminiu si potasiu) este
folosit in sare, lapte praf, faina, etc. Cititi etichetele!
- bomboanele colorate, contin in majoritate coloranti pe baza de aluminiu; prajituri
şi biscuiţi cu aditivi;
- bomboanele au coloranţi alimentari
- bomboanele au coloranţi alimentari
- în ceai, cacao şi în băuturile pa
bază de malţ, în unele vinuri şi în
băuturile gazoase
- pasta de dinti, in special cea de albire a dintilor;
- deodorante, creme, lotiuni astringente (contin acetatul de aluminiu, care alaturi de acidul acetic si acidul boric,
are proprietati astringente, antiinflamatorii si antiseptice). Cititi
etichetele tuturor produselor pe care le cumparati si le folositi! Nu uitati ca
pielea este cel mai mare organ al corpului si ar trebui sa o ingrijim si sa o
protejam. Tot ceea ce intra in contact cu pielea, ajunge in circuitul sanguin. Deci
mare atentie la ceea ce contin!
- deodorante antiperspirante, contin clorhidratul de aluminiu, o sare
folosita la fabricarea acestora si care este cea mai iritanta dintre sarurile
de aluminiu.
- produsele cosmetice contin si hidroxidul de aluminiu (substanta alba, gelatinoasa
si cremoasa), folosita ca absorbant, colorant in foarte multe produse
cosmetice!!
- pudra de aluminiu, folosita in vopsele si in pigmenti!
- medicamente antiacide (nu uitati ca peste 300 produse farmaceutice contin
aluminiu!)
Aspirina tamponata ca si multi alti produsi farmaceutici, contine un
procent mare de aluminiu. Studiile au evidentiat ca dupa consumul a 6 g de
aspirina tamponata (care furnizeaza organismului 400mg Al) s-au inregistrat o
serie de simptome neurologice care dispar foarte greu. La copii sub 14 ani, chiar
o singura tableta de aspirina ar declansa sindromul Reye (cu simptome neurale, hepatice
si renale) care in 60% din cazuri
evolueaza cu coma hepatica si deces, iar cei care supravietuiesc pot ramane cu
sechele psiho-motorii permanente (retard mintal).
Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oase moi, sfaramicioase
din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si a calciului din
masa osoasa), fracturi.
Cand cantitatea de aluminiu consumata depaseste capacitatea corpului de a o
ingera, excesul se depune in diferite tesuturi,
inclusiv in nervi, creier, oase, ficat, inima, splina si muschi. Acesta se strecoara in corp si apoi in oase si
creier. Acumularea de aluminiu din corp
creste riscurile de dezvoltare a bolii Alzheimer, dar şi a altor boli neurologice, precum Parkinson şi scleroza in placi.
Opiniile specialistilor:
Societatea standardelor SUA, considera aluminiu si compusii sai, ca fiind
substante puternic otravitoare. Dupa gradul de toxicitate, ei echivaleaza
aluminiul arsenicului, nichelului, cuprului si manganului. Aluminiul este
incriminat in:
- aparitia alergiilor;
- tulburarea metabolismului;
- perturbarea cresterii la copii;
- acumularea aluminiului in oase si creier induce aparitia dementelor (inclusiv Alzheimer).
Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat
ca aportul de aluminiu poate creste cu pana la 1-5 gr/zi, pentru cei care
consuma regulat medicamente care contin aluminiu. Aportul zilnic poate creste
considerabil pentru persoanele care-si administreaza medicamente cu baza de
aluminiu, prescrise sau nu de medicul curant, care se vand la cerere in
farmacii ca:antacizii si acidul acetilsalicilic tamponat.
Ce simte o persoana cu exces de aluminiu in
corp
- constipatie
- pofta de a manca lucruri indigeste: a roade creionul, creta, pamant, argila, zat de cafea si ceai, carbune, orez uscat. Aversiune pentru cartofi cruzi, bere, carne.
- Nu suporta fum de tigara, sare, piper, otet, ameteste la cele mai slabe bauturi alcoolice;
- Uscaciunea mucoaselor care sunt iritate, pielea pe fata este tensionata ca si cum un albus de ou ar fi fost intins si uscat pe ten;
- Intepaturi in gat la inghitire, senzatia de constrictie a esofagului cand trece mancarea spre stomac;
- Oboseala excesiva, senzatie de lesin si ameteala in mers si in special dupa ce vorbeste simte nevoia sa stea jos, greutate in picioare chiar cand sta jos;
- Nu are dispozitie sa lucreze, incapabil sa ia decizii, are judecata afectata;
- Simte impulsuri stranii de sinucidere cand vede sange sau obiecte ascutite si teama ca isi pierde ratiunea.
Anumite tulburari si afectiuni sunt corelate frecvent cu excesul de
aluminiu din corp: sindromul oboselii cronice, depresia, hiperactivitatea la
copii, tulburari de comportament, incetinirea procesului de ideatie, raspuns
disproportionat la stres, afectiuni cardio-vasculare, neurologice, tiroidiene, etc.
In cazul maladiilor neurologice epilepsii, Alzheimer, cantitatea de
aluminiu este de la 10 pana la 30 de ori mai mare in creierul acestor bolnavi
comparativ cu persoanele fara suferinta cerebrala.
In literatura medicala exista studii care releva legatura dintre
interferenta acumularilor de aluminiu si functiile neurologice normale (copii
dislexici, cu tulburari de comportament care au niveluri mari de aluminiu in
firul de par, comparativ cu loturile de control).
Excesul de aluminiu este mult mai frecvent decat este raportat si frecvent
este indus prin medicamente si produse cosmetice.
Cand nu sunt prezente manifestari evidente sau sunt manifestari slabe, excesul
de aluminiu poate fi tratat cu produse
naturale bogate in sulf: ceapa, fasole, usturoi, vitamina C, vitamina B1, glutation.
Deosebit de eficienta in dezintoxicare, este spirulina administrata impreuna cu
usturoi (capsule sau natural).
Observatii epidemiologice efectuate asupra produselor cosmetice, au
evidentiat riscul la care ne supunem zilnic prin utilizarea multitudinii de
produse care contin aluminiu: creme, deodorante, paste de dinti, vopsele, etc.
In ceea ce priveste deodorantul
antiperspirant, acesta este responsabil de aparitia unui mare numar de cancere
de san, atat la femei cat si la barbati. De ce antiperspirantul este
periculos pentru sanatatea noastra?
Corpul uman foloseste cateva zone pentru a
elimina toxinele din corp: zona poplitee (in spatele genunchiului), retroarticulara,
zona inghinala si zona axilara. Antiperspirantul, asa cum il indica numele, inhiba
transpiratia, impiedicand corpul sa elimine toxinele in zona axilara. Aceste toxine nu dispar pur si
simplu, corpul le depoziteaza in nodulii limfatici de sub brat, cand nu le
poate elimina.
Majoritatea produselor de pe piata sunt o combinatie anti-perspirant/deodorant.
Aproape toate tumorile in cazul cancerului de san sunt localizate in sfertul
supero-extern al sanului, adica acolo unde se gasesc nodulii limfatici, ca
mecanism celular actioneaza precum estrogenul. Barbatii prezinta un risc mai
mic de a face cancer la san din cauza folosirii antiperspirantului, deoarece
produsul ramane mai mult in firul de par axilar si nu este aplicat direct pe
piele. Femeile cand il aplica imediat dupa epilare, comporta un risc crescut de
cancer de san, deoarece depilarea produce mici rani pe piele, imperceptibile, care
sunt o poarta de intrare a chimicalelor in zona axilara. Unele studiile
stiintifice sustin ca in aparitia structurilor canceroase ale sanilor, nu
blocarea glandelor sudoripare ar fi responsabila de aparitia cancerului, ci
doar substantele continute de deodorante si antiperspirante.
